Partituri pentru chitară

Partiturile pentru chitară includ metode, culegeri de piese, cărți de cântece și publicații cu notație muzicală, acorduri sau tabulatură. Titlul potrivit depinde de tipul chitarei, nivelul interpretului și muzica pe care vrei să o exersezi. Notația clasică redă exact înălțimea și durata sunetelor, iar tabulatura indică coarda și poziția pe tastieră. Multe ediții combină ambele metode, așa că verifică forma notației în descrierea publicației concrete.

Alege în funcție de modul de interpretare

O metodă pentru începători ar trebui să avanseze în pași mici și să explice poziția instrumentului, acordurile de bază sau citirea notelor. O carte de cântece cu simboluri de acorduri este potrivită pentru acompanierea melodiilor, în timp ce transcrierea exactă a unei piese poate necesita tehnici și ritmică pentru un interpret mai avansat. Pentru chitara clasică urmărește digitațiile și aranjamentul pentru instrument solo; pentru chitara electrică pot fi importante tabulatura, acordajul și notația tehnicilor folosite.

Dificultatea și conținutul publicației

Marcajul beginner sau easy este doar orientativ. Verifică tonalitățile, complexitatea ritmică, ambitusul tastierei și dacă publicația presupune cunoașterea notației. Pentru culegerile tematice, verifică lista pieselor și ediția. Dacă achiziționezi un manual pentru lecții, verifică titlul cu profesorul, astfel încât stilul explicațiilor să corespundă metodei folosite.

Verificare practică înainte de alegere

• tipul chitarei și eventualul acordaj,
• note, tabulatură, simboluri de acorduri sau combinația lor,
• limba textului explicativ,
• nivelul și tehnicile necesare pentru a stăpâni piesele,
• conținutul culegerii și numărul partidelor separate.

Alte metode și culegeri pentru diverse instrumente găsești în categoria partituri și tabulaturi. Alege o publicație pe care o poți integra realist în exercițiile tale; dificultatea adecvată este de obicei mai utilă decât un repertoriu prea ambițios.

Adaptează publicația exercițiilor regulate

Când studiezi o piesă, împarte materialul în fragmente scurte și verifică mai întâi ritmul fără să accelerezi. Dacă ediția indică digitații sau poziții, compară-le cu tehnica pe care o folosești împreună cu profesorul. Pentru o carte de cântece, verifică dinainte tonalitatea; transpunerea poate să nu fie potrivită pentru orice vocalist sau pentru nivelul chitaristului.

Pentru citirea de pe hârtie este practic ca publicația să rămână deschisă pe stativ, iar notele să aibă o dimensiune suficientă. Pentru un titlu mai gros, ține cont de legătură și dispunerea paginilor. Aceste detalii nu influențează conținutul pieselor, dar pot determina confortul utilizării zilnice.