Cum alegi o chitară clasică

Chitara clasică are corzi de nylon, un gât mai lat și un sunet mai moale, mai rotund. Din aceste trei diferențe decurge tot restul. Nylonul are cam o treime din tensiunea oțelului, deci corzile apasă mult mai puțin în degete și nu le rup începătorului în primele săptămâni. În schimb acordurile barate merg mai greu la început, fiindcă gâtul are aproximativ 52 mm față de 43 mm la o chitară acustică.

Gâtul lat nu e o lene de proiectare. Cântatul clasic se bazează pe faptul că mâna dreaptă ciupește cu degetele, iar fiecare coardă are nevoie de spațiu în jurul ei. De aceea la chitara clasică se cântă fără pană și de aceea arpegiile sună mai clar decât pe un gât îngust.

Dacă încă te decizi ce tip ți se potrivește, citește cum alegi o chitară și chitară acustică vs. electrică. Iar dacă termeni ca șa sau fret îți sunt noi, începe cu părțile chitarei.

Chitara clasică are reputația de instrument școlar, ceea ce e păcat, fiindcă pentru un adult începător e adesea alegerea mai deșteaptă decât acustica. Corzile de nylon nu intră în degete, așa că primele săptămâni nu dor și nu apar bășicile care pe mulți îi opresc înainte să învețe primul acord. Cântă încet, deci poți exersa seara în apartament fără să te gândești la vecini. Și nu are nevoie de nimic altceva, nici amplificator, nici cablu, ceea ce o face cel mai ieftin mod de a afla dacă te prinde cântatul.

Se potrivește și oricui merge spre fingerstyle, muzică spaniolă și latino-americană, bossa nova sau repertoriu clasic. Tocmai gâtul lat și tehnica de degete sunt ce cer aceste stiluri.

Se potrivește mai puțin celui care vrea să stea la un foc de tabără și să acompanieze cântatul cu pana. Acolo va fi mai mulțumit cu o chitară acustică, pentru că e mai puternică și mai tăioasă. Modele făcute pentru început găsești la chitare clasice pentru începători.

Chitarele clasice sunt singurele produse în mod curent în mărimi reduse, și nu doar pentru copii. Decide înălțimea, nu vârsta.

Mărime	Înălțime	Menzură	Pentru cine
1/4	până la 115 cm	~480 mm	copii 4 – 6 ani
1/2	115 – 135 cm	~530 mm	copii 6 – 9 ani
3/4	135 – 150 cm	~580 mm	copii 8 – 12 ani, adulți scunzi
4/4	peste 150 cm	~650 mm	adulți și adolescenți, standardul

Dacă ești adult, ia 4/4 și nu te mai gândi. E mărimea standard pentru care e scrisă toată literatura și toate tabulaturile, iar marea majoritate cântă pe ea indiferent de constituție.

Există o excepție. Dacă ai mâini mici sau ești sub 160 cm, ți se poate potrivi o chitară de trei sferturi sau un model cu menzură scurtă, în jur de 630 mm. Uită-te și la lățimea la capătul de sus, fiindcă cei 52 mm obișnuiți sunt mult pentru mâini mici, iar există modele de 48 mm care se cântă simțitor mai comod.

La copii mărimea e singura decizie pe care niciun reglaj nu o salvează. O chitară prea mare descurajează copilul în două luni. Testul e simplu: copilul pune chitara pe picior, ajunge cu mâna stângă la primul fret, iar cotul nu are voie să fie complet întins și nici umărul ridicat. Nu e adevărat că merită să iei una mai mare ca să reziste. Rezistă, dar copilul se lasă între timp. Chitarele mai mici se și revând ușor.

Modele pentru început găsești la 1/4, 1/2, 3/4 și 4/4.

În categoria asta nu e adevărat că un nume mai scump înseamnă un instrument mai bun. La chitare sub 200 de euro contează mai ales cât de precis sunt finisate freturile și dacă instrumentul ține acordajul, iar asta reușesc și mărcile mai ieftine, dacă au un control al calității serios.

Pasadena e cea mai rezonabilă alegere pentru un începător și există un motiv concret. Seria CG161 vine în 4/4, 3/4 și 1/2, deci când copilul depășește o mărime cumperi același instrument cu un număr mai mare și nu mai stai să te întrebi dacă i se potrivește. Pe lângă natural îl găsești în negru, vișiniu și albastru, ceea ce la copii cântărește mai mult decât ai crede.

Și mai practice sunt seturile complete pentru începători, unde primești odată cu chitara o husă, un acordor, corzi de rezervă și o curea într-un singur pachet. Există în 4/4, 3/4 și 1/2 și ies mai ieftin decât dacă ai cumpăra lucrurile separat. Dacă iei cuiva prima chitară cadou, ăsta e cel mai simplu mod să nu uiți nimic.

Valencia e a doua cale bună în aceeași plajă de preț. Seria CG160 are de asemenea 4/4, 3/4 și 1/2 și se potrivește oricui vrea să încerce altceva decât Pasadena.

Yamaha e cu o treaptă mai sus, iar seria ei de studiu CGS e un clasic verificat pe care îl întâlnești ani la rând în școlile de muzică. Ai CGS102A în 1/2, CGS103A în 3/4 și CGS104 în mărime întreagă.

Cordoba e pasul pentru cine vorbește serios. Modelul C1M are fața masivă și vine în 4/4, 3/4 și 1/2, deci ți-l poți permite chiar și pentru un copil care cântă de trei ani și la care se aude că instrumentul nu îi mai ajunge.

Dacă nu vrei să treci marcă cu marcă, mergi direct la chitare clasice pentru începători, unde selecția e deja restrânsă.

Fața chitarei e singura piesă care decide fundamental sunetul. Ea pune în mișcare aerul din corp, iar restul e secundar.

Există două moduri de execuție. Fața laminată e lipită din trei straturi subțiri, e ieftină, rezistă la schimbări de umiditate și sună la fel toată viața. Fața masivă e dintr-o singură bucată de lemn, costă mai mult, e mai sensibilă la uscat și umed, dar are o calitate pe care laminatul nu o capătă niciodată. Se deschide în timp, pentru că prin cântat lemnul se relaxează la nivel microscopic, iar după doi până la cinci ani sună mai plin decât în ziua cumpărării.

La masiv se folosesc două esențe. Molidul e mai deschis, mai clar și mai puternic, dar are nevoie de timp ca să se deschidă. Cedrul e mai închis și mai cald și sună complet deschis din prima zi, în schimb se schimbă mai puțin în timp. Niciuna nu e mai bună, doar diferită. Pentru un copil în primii ani laminatul e perfect în regulă, iar pentru un adult care ia cântatul în serios fața masivă merită aproape întotdeauna.

Corzile de nylon nu se vând după grosime ca cele de oțel, ci după tensiune. Sunt marcate normal tension, high tension și uneori low tension.

Tensiunea mai mare dă un ton mai puternic și mai definit și suportă o lovitură mai fermă, dar opune și mai multă rezistență și obosește începătorul mai repede. Tensiunea mai mică se cântă mai ușor și se potrivește copiilor și chitarelor cu acțiune mai înaltă. Dacă nu știi, începe cu normal tension și schimbă abia când poți numi ce te deranjează.

Cele trei corzi de bas sunt înfășurate cu sârmă metalică subțire, cele trei de sus sunt nylon pur. De aceea corzile de bas se uzează mai devreme și își pierd strălucirea, chiar dacă par întregi. Mai multe despre alegere în articolul cum alegi corzi de chitară.

Dacă ești adult și mergi la un profesor sau la un curs, îți ajung chitara și un acordor. Nimeni nu îți va cere mai mult, iar restul îl completezi în funcție de unde ajungi.

La școala de muzică e cu un pas mai pretențios. Acolo ajunge o chitară clasică obișnuită de mărimea potrivită, iar profesorul aproape întotdeauna cere doar corzi de nylon și gât clasic lat, lucru pe care îl îndeplinește orice model din chitare clasice. Ce merită rezolvat imediat e un scăunel pentru piciorul stâng, pentru că poziția clasică ridică gâtul la un unghi pe care fără el nu îl atingi, iar profesorul îl va cere din prima lecție. A doua e o husă, fiindcă instrumentul va călători de două ori pe săptămână.

Dacă încă te gândești dacă chitara e alegerea potrivită pentru copilul tău, te ajută articolele instrumente muzicale pentru copii și instrument pentru copil în funcție de vârstă.

Buget	Ce primești	Model tipic
până în 90 €	laminat, mărimi de copii, feronerie de bază	Pasadena CG161
90 – 200 €	laminat cu finisaj mai bun, freturi mai precise	Valencia CG160, Yamaha CGS
200 – 450 €	față masivă, chei mai bune	Cordoba C1M
peste 450 €	lemn masiv, lucru manual, lemn selecționat	avansați și cântat de concert

Pentru un adult începător merită să intri în a doua categorie, adică în jur de 150 de euro. Diferența dintre cea mai ieftină chitară și una ca asta o auzi și după o săptămână de cântat, mai ales în cât de precis sunt finisate freturile și dacă instrumentul ține deloc acordajul. La copii e invers, acolo nu are rost să depășești bugetul, pentru că instrumentul ține exact atât cât îi trebuie copilului ca să îl depășească.

Pe lângă chitară mai trebuie câteva lucruri și niciunul nu e scump. Scăunelul și husa le-am pomenit deja, adaugă la ele un acordor, pentru că în primele zile de la montare corzile de nylon se dezacordează mult mai mult decât cele de oțel, iar fără acordor înveți să cânți fals. Un stativ rezolvă faptul că o chitară sprijinită de perete cade mai devreme sau mai târziu.

Capodastrul vine mai târziu și atenție, pentru chitară clasică ai nevoie de un model mai lat, cel obișnuit de acustică poate să nu se potrivească. Restul găsești la accesorii pentru chitară. Când ai instrumentul acasă, cum înveți să cânți la chitară te trece prin primele acorduri, iar acordezi după ghidul cum acordezi chitara.

Da, sunt două denumiri pentru același instrument. Termenul spaniolă se folosește pentru că forma actuală a chitarei a fost fixată în secolul al XIX-lea de lutierul spaniol Antonio de Torres. În magazin și la școala de muzică vei întâlni mai degrabă denumirea chitară clasică, deci dacă o cauți pe cea spaniolă, caut-o la chitare clasice.

Da, iar pentru mulți e cel mai bun început posibil. Corzile de nylon sunt mult mai blânde cu degetele decât cele de oțel, așa că primele săptămâni nu dor și mai puțini renunță. Chitara cântă încet, deci poți exersa seara în apartament, și nu are nevoie de amplificare. Dacă descoperi că vrei mai degrabă să acompaniezi cântatul cu pana, treci mai târziu la o chitară acustică, dar bazele tehnicii de degete le iei cu tine.

Pentru cei mai mulți cel mai bun început e o Pasadena CG161 de mărimea potrivită, sau direct ca set complet pentru începători, unde ai husă, acordor și corzi de rezervă într-un singur pachet. E o chitară laminată, ceea ce pentru primul an ajunge cu vârf, și există în toate mărimile, deci la trecerea la una mai mare schimbi doar numărul. Dacă vrei direct o clasă mai sus, uită-te la Valencia CG160 sau la seria de studiu Yamaha CGS.

Nu. Corzile de oțel au aproximativ de trei ori tensiunea celor de nylon, iar chitara clasică e construită mai ușor, cu bare mai subțiri și adesea fără tijă de rigidizare în gât. Corzile metalice îi vor îndoi gâtul și pot smulge călușul de pe față. Dacă vrei sunet metalic, îți trebuie o chitară acustică.

Cea clasică are corzi de nylon, gât mai lat și un sunet mai liniștit, mai moale, și se cântă cu degetele. Cea acustică are corzi de oțel, gât mai îngust, un sunet mai puternic și mai tăios, și se cântă de obicei cu pana. Pentru un începător complet, cea clasică e mai blândă cu degetele, iar cea acustică se potrivește mai bine la acompaniat. Detaliat, o discută articolul cum alegi o chitară acustică.

Standardul e 4/4 de la o înălțime de aproximativ 150 cm, ceea ce acoperă aproape pe oricine. Dacă ai mâini mici sau gâtul lat nu ți se potrivește, caută modele cu lățime la capătul de sus în jur de 48 mm în loc de obișnuiții 52 mm, eventual cu menzură scurtată. Chitara de trei sferturi e o soluție pentru adult doar în cazuri rare.

Cel mai des 1/2, eventual 1/4 dacă copilul are sub 115 cm. Decide înălțimea, nu vârsta. Verifică punând copilul să cuprindă corpul chitarei cu brațul drept și să ajungă cu stânga la primul fret fără să ridice umărul. Modele potrivite găsești în selecția 1/2 pentru începători.

Pentru un adult care plănuiește să cânte ani de zile, da. Masivul se deschide prin cântat și după câțiva ani sună mai plin, în timp ce laminatul rămâne la fel. Pentru un copil care va depăși instrumentul în doi ani e o cheltuială inutilă, iar banii sunt mai bine păstrați pentru mărimea următoare.

Dacă corzile sunt noi, e normal. Nylonul se întinde, iar în primele trei până la cinci zile va trebui să reacordezi de mai multe ori pe zi, apoi se stabilizează. Dacă se dezacordează și după o săptămână, cauza sunt de obicei cheile sau o coardă înfășurată prost. Procedura e în ghidul cum acordezi chitara.

Da, se numesc electro-clasice și au o doză piezo încorporată cu preamplificator, deci le poți băga într-un amplificator sau într-o sonorizare. Acustic sună la fel ca o chitară clasică obișnuită, doar că le poți amplifica fără microfon, lucru pe care îl apreciezi la nunți sau în biserică. Le găsești la chitare clasice cu electronică.