Erik Satie (1866–1925) a fost un compozitor și pianist francez cunoscut pentru muzica sa distinctivă, minimalistă, pentru pian și pentru personalitatea excentrică. A crescut la Paris, studiind la Conservatorul din Paris, deși nu a absolvit. În anii 1880, Satie a cântat la pian în cafenelele din Montmartre și a început să compună lucrări emblematice precum Gymnopédies și Gnossiennes. După o perioadă liniștită, a reluat studiile la Schola Cantorum, ceea ce a dus la un succes compozițional mai mare. Satie a devenit o figură centrală printre compozitorii emergenți, inspirând artiști precum Ravel, Debussy și, mai târziu, John Cage. Muzica sa este marcată de melodii simple, armonii nerezolvate și structuri neconvenționale, adesea cu titluri jucăușe sau absurde. Cunoscut mai ales pentru piesele solo pentru pian, a scris și balete precum Parade, o colaborare cu Jean Cocteau și Pablo Picasso, și drama Socrate. Satie a dus o viață solitară la Paris, cunoscut pentru moda și obiceiurile sale excentrice, și a rămas necăsătorit. Abordarea sa inovatoare și spirituală a avut o influență de durată asupra muzicii moderne.