Carlo Maria Giulini (1914–2005) a fost un renumit dirijor italian, celebru pentru interpretările sale muzicale profunde și abordarea etică a creației muzicale. Și-a început studiile de vioară la vârsta de cinci ani, urmând ulterior cursurile Conservatorului Santa Cecilia din Roma, unde s-a concentrat pe violă și dirijat. Cariera sa timpurie a fost întreruptă de al Doilea Război Mondial, timp în care, fiind un pacifist convins, a fost forțat să se înroleze în armată și ulterior s-a ascuns până la eliberarea Italiei. După război, Giulini a devenit rapid proeminent, dirijând primul concert post-fascist al Orchestrei Santa Cecilia și câștigând recunoaștere internațională cu ansambluri de top precum Orchestra Simfonică din Chicago, Orchestra Filarmonică și Filarmonica din Viena. De-a lungul unei cariere de peste cinci decenii, Giulini a devenit cunoscut pentru profunda sa perspicacitate muzicală și integritatea sa. S-a pensionat în 1998 și a murit la Brescia la vârsta de 91 de ani.