Istoria envelope follower-ului pentru chitară bas

Envelope follower-ul este piatra de temelie a oricărui pedalboard de bas serios. Toată povestea lui și testul de sunet complet le auzi în primul episod al noii serii StompStory cu basistul Matej Krivánek. A cântat pe tot ce avem la Muziker, iar mostrele au fost înregistrate de Laura Jašková din trupa Billy Barman. Vezi videoclipul pe YouTube-ul nostru și scrie în comentarii care filtru ți se potrivește cel mai bine. Mai jos găsești toată povestea în text și linkuri către toate pedalele de efect testate.

Envelope follower-ul este un filtru care reacționează la forța atacului tău. Urmărește anvelopa semnalului, adică felul în care volumul unei note urcă și coboară, și deschide și închide în funcție de ea un filtru de frecvență. Cânți încet și filtrul aproape nu se mișcă. Lovești coarda din plin și filtrul țâșnește în sus și înapoi. Această mișcare o auzi ca un măcăit. Este acasă la chitara bas, dar funcționează la fel de bine și la chitară.

Tehnic aparține aceleiași familii ca wah-ul. Diferă doar ce controlează filtrul. De aceea la un envelope follower te ocupi în principal de două potențiometre. Sensitivity stabilește cât de sensibil reacționează pedala la atac. Range sau frequency setează banda în care se mișcă filtrul. Unele modele adaugă și un comutator de direcție, așa că filtrul merge în sus sau în jos. Cum diferă în practică tipurile de efecte de chitară explică articolul cum să alegi un efect de chitară.

Pentru că face același lucru ca wah-ul, doar fără piciorul tău. Automat.

O pedală wah-wah clasică are o balansoare sub picior și filtrul copiază poziția ei. Envelope follower-ul nu are balansoare. În locul ei are un detector care citește dinamica interpretării. Avantajul e că îți eliberează piciorul și sunetul cade exact pe atac. Dezavantajul e că ai mai puțin control asupra formei mișcării decât cu balansoarea. De aceea mulți basiști țin pe pedalboard ambele, un wah-wah pentru chitară bas și un filtru.

Măcăitul apare pentru că filtrul traversează frecvențele medii foarte repede. Urechea e cea mai sensibilă la medii, așa că un sweep rapid în această bandă îl citește ca silaba „wah". Un instrument cu atac ascuțit dă filtrului un impuls clar și acesta țâșnește. Exact acest sunet îl auzi în Chameleon de la Herbie Hancock și în Sir Psycho Sexy de la Red Hot Chili Peppers. Cel mai cunoscut este la chitara bas, dar funcționează și la chitară și la sintetizatoare.

Envelope follower-ul nu s-a născut ca efect pentru chitariști. A rămas dintr-un sintetizator care nu a ajuns niciodată în producție.

În anii șaptezeci, inginerul Mike Beigel dezvolta sintetizatoare experimentale. Prototipul era promițător, dar tot proiectul a fost oprit de probleme la bursă. În final l-a preluat firma Guild, care face chitare până astăzi. Se părea că sintetizatorul va ajunge în cele din urmă în producție.

Proiectul deja pornit la Guild a fost oprit de moartea proprietarului firmei. S-a prăbușit cu un avion pe care îl pilota el însuși.

Beigel a extras apoi din schema complicată a sintetizatorului original circuitele individuale și le-a pus pe fiecare într-o cutie de efect separată. Firma a numit-o Musitronics. Unul dintre partenerii lui de afaceri a scurtat numele la Mu-tron și legenda s-a născut. Muzicienii au arătat un interes mare pentru efecte mai ales pentru că au ajuns pe discurile de succes ale vremii. Cine le auzea o dată, le voia. Este același scenariu ca la istoria fuzz-ului și la chorus. Efectul nu l-a impus marketingul, ci înregistrările.

Mu-tron-ul l-a îmbrățișat mai ales Stevie Wonder, care l-a folosit în motivul principal din Higher Ground. Basistul Bootsy Collins și-a construit pe el întreg sunetul, cel pe care îl știi de la Parliament și Funkadelic. În spatele Chameleon stă Herbie Hancock. Iar Flea de la Red Hot Chili Peppers folosește acest tip de efect din plin până astăzi. Patru nume, patru decenii, un tip de efect.

Primul lucru este un volume sau output separat. Filtrul poate arunca nivelul în sus și în jos, iar pe scenă devine o problemă în decurs de o măsură. Când sare în sus, acoperi toată trupa. Când cade, basul dispare și toată lumea se uită ce se întâmplă. Exact de aceea Electro-Harmonix Q-Tron are volume separat.

Al doilea lucru este blend-ul, adică cât semnal uscat amesteci în cel cu efect. Filtrul ia adesea basului josul, iar blend-ul îl aduce înapoi, așa cum face Dunlop MXR M82. Al treilea lucru este numărul de moduri și direcția filtrului. Cu cât ai mai multe opțiuni, cu atât cauți mai mult sunetul tău, dar cu atât obții și o gamă mai largă. Al patrulea lucru este spațiul pe pedalboard. Pedalele mini ca Mooer Envelope ocupă jumătate din loc și costă o fracțiune, doar se operează mai greu. Toată oferta o găsești la wah-wah pentru chitară bas, la pedale de efect pentru chitară bas și la multiefecte pentru chitară bas.

Matej a cântat pedalele în ordinea în care stăteau pe pedalboard, pe același bas. Mostrele le-a cântat Laura Jašková, care nu e chiar fană a acestui tip de efect, așa că în videoclip primești și o a doua opinie.

Se începe cu Boss AW-3 Dynamic Wah. Pentru Matej este o cutie indestructibilă, pe care te poți baza probabil și după un război atomic, iar Laura o vede ca standardul din industrie, care nu strică sunetul și adaugă efectul. Al doilea vine Electro-Harmonix Q-Tron. Al treilea sosesc pedalele mini de la MOOER la vreo șaizeci de euro, care pentru dimensiunea lor duc surprinzător de multe moduri, doar frecvențele le sar uneori. Al patrulea este Aguilar Filter Twin, greutatea grea de la un producător pe care basiștii îl cunosc din amplificatoare de bas și combo-uri. A cincea este EMMA Electronic DiscumBOBulator V3, pedala personală a lui Matej, adusă de acasă. Al șaselea este Dunlop MXR M82 Bass Envelope Filter, care după Matej ajunge mai devreme sau mai târziu pe pedalboardul fiecărui basist. Al șaptelea este Mooer Envelope, iar testul îl închide Electro-Harmonix Bassballs, despre care Matej crede că îl cântă și Flea.

Testul l-a câștigat Electro-Harmonix Q-Tron. Are un wah suculent și face exact ce trebuie. Argumentul principal este însă acel volume separat. La aceste efecte nivelurile sar în sus și în jos, iar ca basist nu îți poți permite asta pe scenă. Laura adaugă că Q-Tron-ul e și frumos proiectat și l-ar cumpăra chiar fără să îl audă cântând.

Favoritul de mult timp al lui Matej este EMMA DiscumBOBulator V3, pe care a adus-o de acasă pentru filmare. A treia versiune a acestui efect este pedala lui personală, iar din zecile de envelope followere care i-au trecut prin mâini este până acum cea mai bună pe care a avut-o. Nu are multe potențiometre, deci scoți repede din ea un sunet bun la bas și la chitară, adaugă un boost încorporat pentru solo și are o intrare side chain în care trimiți o tobă mare, iar aceasta declanșează efectul.

Aguilar Filter Twin este singurul din test cu două filtre paralele. Unul merge în sus, celălalt în jos, iar tu le amesteci lin între ele, ceva ce Matej nu a văzut la niciun alt filtru. Boss AW-3 este siguranța pe care o bagi în priză și cânți, exact ca tot ce vine de la Boss. Mini MOOER la vreo șaizeci de euro oferă cel mai bun raport calitate-preț pentru studenți, doar sunt puțin nedomesticite, iar pe Laura glitch-urile lor au făcut-o să râdă în timpul testului. Mooer Envelope l-a surprins pe Matej cu un sunet suculent de la podea și la alegerea unei piese noi l-ar lua în calcul, doar că pe suprafața aceea mică se operează mai greu. Dunlop MXR M82 amestecă semnalul uscat, dar sună mai steril, mai metalic și mai pe medii, deci inspiră mai puțin. Iar Bassballs are un singur potențiometru, deci la orice setare sună practic la fel, plus un distortion pentru îngroșare. Dacă sunetul acela ți se potrivește, îl cumperi imediat. Dacă nu, mai departe nu ajungi.

Un filtru care se deschide și se închide în funcție de cât de tare cânți. Urmărește anvelopa semnalului și mișcă după ea un filtru de frecvență. Se numește și envelope filter sau auto-wah. La chitara bas creează acel sunet tipic care măcăne.

Filtrul este în principiu același, diferă comanda. O pedală wah-wah o comanzi cu piciorul, envelope follower-ul reacționează la forța atacului mâinii tale drepte. Wah-ul îți dă control precis asupra mișcării, envelope follower-ul îți eliberează piciorul și cade exact pe atac. Ambele tipuri le găsești la wah-wah pentru chitară bas.

În spatele acelui sunet stă un envelope filter. Filtrul traversează frecvențele medii foarte repede și urechea citește acel sweep ca silaba „wah". Același principiu îl auzi în Chameleon de la Herbie Hancock și în Higher Ground de la Stevie Wonder.

Caută un model cu volume separat și cu blend pentru semnalul uscat, ca filtrul să nu îți mănânce josul. O alegere sigură este Electro-Harmonix Q-Tron, EMMA DiscumBOBulator V3 sau Dunlop MXR M82. Dacă te interesează prețul și spațiul pe pedalboard, aruncă un ochi pe Mooer Envelope. Toată gama o ai la pedale de efect pentru chitară bas.

Inginerul Mike Beigel în anii șaptezeci. A extras circuitul din propriul său sintetizator experimental, care nu a ajuns niciodată în producție, și a fondat firma Musitronics. Numele scurtat Mu-tron a devenit o marcă pe care o știe fiecare basist.

Îți ajung o chitară bas, pedala și un amplificator. Dacă vrei ca filtrul să sune pe scenă la fel ca în sala de repetiții, adaugă un combo de bas cu effects loop și un pedalboard pe care pedala să nu îți alunece.

Un bas care sună ca o rață se reduce în final la o cutie și la mâna ta dreaptă. Primul episod din StompStory este totodată prima rândunică a unei serii întregi, așa că parcurge pedalele wah-wah, wah-wah pentru chitară bas, toate efectele de chitară sau pedalele de efect pentru chitară bas. Dacă te gândești cum să le ordonezi pe pedalboard, te ajută ghidul pentru pedalboard. Iar dacă nu ai văzut al doilea episod din StompStory despre istoria fuzz-ului și nici al treilea despre chorus, pornește-le și pe acelea.